Mi-a venit ieri ideea ca, în fiecare zi din luna decembrie (sau măcar până la Crăciun, de fapt), să scriu câte o postare pe blog, oricât de mică sau de mare. Ca să exersez scrisul mai mult, ca să mai scot din idei, ca să împărtășesc lucruri care îmi vin în minte, lucruri pe care le învăț, le văd, mă bucură sau mă supără, mă liniștesc sau mă revoltă.

Am stat în cumpănă cu ce să încep, mai ales că astăzi este Ziua Națională a României și aș fi putut să scriu niște gânduri legate de această zi de sărbătoare. Am tot scris despre asta și, nu știu de ce, azi nu simt nevoia să aștern nimic (deși iubesc în continuare pământul pe care calc).

Dar îmi vine să scriu despre o semi-fobie pe care am căpătat-o și care, pe de o parte îmi place, pe de altă parte mă cam limitează, de aceea sper că este doar temporară. Fobia de a intra în magazine mari (în general cele de tip mall). De cum intru acolo mă ia cu cald, mă deranjează zgomotul, aglomerația, vitrinele înșelătoare, vânzătorii ba sufocanți, ba plictisiți, produse de-a valma aruncate, oferte, lumini, globuri înainte să fie decembrie măcar, parfumuri de toate felurile amestecate (mă rog, să zicem că la parfumuri sunt mai tolerantă că îmi plac mult).

Merg în complexe comerciale dacă e o ocazie anume: un film de văzut la cinema, un prânz cu familia la un restaurant de acolo (cum a fost astăzi), dacă am de luat un cadou întârziat și pare varianta în care aș găsi mai de toate acolo (dar aici deja mă ia cu palpitații). În rest, caut alte locuri în care să pot face cumpărăturile necesare. Haine și încălțări nu prea mai cumpăr sau cumpăr din alte locuri (magazine mici gen boutiques sau Yard Sales, cum cumpărăturile online nu le am deloc și nici nu vreau, ce ne trebuie în casă găsim la supermarketuri de sine stătătoare și sper să mă obișnuiesc mai mult cu piața sau aprozarele).

Am intrat astăzi în Bebetei să iau o cremă care se terminase și o apă de gură. Și da, parcă mă trăgeau de mânecă și alte produse. Brusc aveam nevoie de tot felul de alte creme. Și chiar îmi zicea soțul meu că sunt foarte multe, nici nu știi ce ai nevoie și ce să iei. Am tot luat de pe raft diverse. Dar le-am pus pe toate la loc până să merg la casă. Pentru că nu aveam nevoie. Aveam deja 3 creme de corp începute, de exemplu. Ce sens ar fi avut o a patra?

Deși am o adevărată fobie și față de tot felul de produse vândute la extra prețuri, cu materiale de proastă calitate, făcute de mântuială, poleite și parfumate și puse în lumina potrivită cât să te facă să le cumperi, împachetate în oferte speciale și așa mai departe, marketingul făcut strategic în zile de sărbătoare atrage și cel mai minimalist cumpărător. Aproape că am intrat în C&A să mă uit la puloverele cu tematică de Crăciun. Dar n-am intrat, deși poate că îmi doresc totuși unul, nu am avut niciodată.

Mare adunătoare de lucruri nu am fost niciodată însă acum sunt și mai și. Cumpăr foarte puține cărți, mai mult împrumut (da, sunt privilegiată că am și de unde, știu, însă cred că și bibliotecile sunt o variantă). Haine cred că am destule iar eu în greutate nu fluctuez deci până nu se strică, tot merg purtate. Acuma depinde ce înseamnă destule pentru fiecare. Oricum indiferent câte am tot pe câteva le port zi de zi. La fel și cu încălțările. Cosmetice, strictul meu necesar (că poate strictul altcuiva necesar este altul). Gadget-uri nu mă pasionează. Deși parcă îmi stă totuși gândul la o brățară de fitness (care să nu fie Fitbit de preferință, m-am lămurit cu ei).

Nici minimalismul dus la extrem nu e pentru mine. Sunt în continuare lucruri care mă bucură și pe care le mai cumpăr sau le primesc și folosesc cu plăcere. Cum ar fi, de exemplu, broșa aceea lalea de la mine din piept, primită cadou de la sora mea, pe care o port la cam tot ce se poate, sau alte accesorii drăgălașe. Decorațiuni nu prefer nici să cumpăr nici să primesc (mai sunt și excepții dar dacă sunt, să fie mici) deși, nu mă înțelegeți greșit, îmi sticlesc ochii și mie la Ikea. Dar nu am cum să le cumpăr pe toate, nu am loc, vreau să am aer în casă și nu-mi place să șterg praful non stop de pe lucruri).

Însă înainte să cumpăr un lucru stau mai mult decât înainte și fac o verificare. Cât de mult îmi trebuie? Cât de mult mă bucură. La ce l-aș purtat? Cât l-aș purta? Mai am alte lucruri acasă care seamănă sau sunt cam la fel? (mi s-a întâmplat o dată să vreau să cumpăr ceva ce aveam deja acasă, în mod ciudat). Merită costul comparativ cu ce îmi oferă?

Și nu fac toate astea din zgârcenie sau pentru că am brusc o pasiune să pun banii la ciorap (pentru că fac cumva și tot cheltuiesc într-un fel sau altul), însă mă gândesc bine în ce îi investesc, să nu fie bani blocați în lucruri absolut inutile (care nici nu sunt bune la ceva și nici nu-mi bucură ochiul sau sufletul).

E 1 Decembrie seara, eu nu am cumpărat încă daruri de Crăciun (și doar am zis că mă voi pregăti înainte de Decembrie, așa zic mereu și nu fac niciodată), însă știu sigur că voi ocoli toate mall-urile în acest demers și că există variante mai puțin obositoare și păguboase (și nu online, eu am nevoie să văd, să simt, să miros ce cumpăr).

Vă mai țin la curent cu progresul, la urma urmei mi-am propus să scriu câte o postare în fiecare zi, măcar într-una tot vă mai spun cum merge cu umplutul sacului de Moș Crăciun (vorba vine umplut). Însă aștept sugestii în comentarii. Mi-ar plăcea să știu cum vă pregătiți voi și cu cât timp înainte. Și ce înseamnă pentru voi perioada aceasta de Advent.

La mulți ani, români frumoși și inimoși!