Așa cum am mai spus și într-o postare anterioară, până de curând, eu nu văzusem seria de filme Nașul. Am avut convingerea (limitativă de altfel) că nu e genul meu de film și, nici măcar la rugămințile soțului meu, nu mă lăsam înduplecată să mă uit. Cu gândul la mafia, violență, tot felul de chestii nasoale dar MAI ALES cu gândul că durează în medie cam 3 ore fiecare parte…nu am făcut timp și stare și energie să mă uit.

De curând, soțul meu s-a gândit să mai facă o încercare și m-a întrebat, mai în glumă decât în serios, dacă vreau să ne uităm la Nașul. Și am zis da. I-a venit timpul, că altfel nici eu nu-mi explic de ce am avut așa deodată chef să mă uit. Ar mai fi dorința mea de îmbogățire a culturii generale (din care face parte și uitatul la filme clasice, cunoscute, premiate, bune).

Wow, e primul film pe care-l caut pe IMDB și are scor atât de mare (9.2, Nașul I), semn că a fost super apreciat. Acum și cele 3 Oscaruri pe care le-a luat mai stau mărturie la faptul că e un film mai mult decât bun.

Mie una mi-a plăcut povestea mult povestea, așa cum a fost ea spusă pe parcursul celor trei părți:

Nașul I (apărut în 1972) – în care personaj principal este Nașul Vito Corleone, interpretat de Marlon Brandon, un actor de renume dar pe care eu nu am avut ocazia să-l văd în foarte multe filme.

Nașul II (apărut în 1974) – aș putea să spun chiar partea mea preferată dintre cele trei, în care acțiunea se desfășoară pe două planuri din timpuri diferite: viața lui Vito Corleone din copilărie și până în prezent (interpretat în tinerețe de Robert de Niro) și prezentul, în care fiul lui Michael (Al Pacino) devine noul The Godfather. Foarte emoționante ambele povești. Interesant cum poți empatiza și prefera niște personaje care nu fac niște lucruri tocmai catolice (ca să nu zic ortodoxe că nu asta e religia lor).

Nu pot să spun că am preferat cum cădeau capete și mureau oameni pe capete (nu de boală sau de bătrânețe) însă am încercat să mă bucur de firul poveștii așa cum era ea spusă, când mai sângeroasă, când mai liniștită.

Voi când ați văzut filmul ați recunoscut-o pe Diane Keaton? Foarte frumoasă fusese în tinerețe. Bine, a îmbătrânit frumos, însă eu nu aș fi zis că e una și aceeași persoană. Iar personajul pe care-l interpretează este personajul meu feminin preferat din film.

Nașul III (1990) – făcut la mare distanță de timp de primele două, Nașul III nu este cu nimic mai prejos. Se continuă firul poveștii care și cum n-a fost fost întrerupt timp de vreo șaisprezece ani. Observ că pe IMDB a scăzut ratingul (de la 9.2 Nașul I la 9.00 Nașul II la 7.6 Nașul III). Poate că a mai scăzut entuziasmul oamenilor, s-au mai schimbat preferințele. Pentru mine, văzându-le pe toate trei unul după altul, nu știu dacă aș fi dat ratinguri așa de diferite. Deși clar II s-a identificat ca fiind preferatul meu.

Al Pacino și Robert de Niro, doi actori care pentru mine parcă au fost mereu în vârstă, mă uimesc acum cât de tineri au fost și ei de fapt. Foarte buni actori de tineri, două prezențe foarte plăcute și două personaje de care m-am atașat, în ciudat a tot ceea ce au făcut, sunt prezentate cumva într-o notă pozitivă cu care parcă nu ai cum să nu ții. Mai puțin în câteva momente, pentru mine, în care le-am judecat alegerile. De fapt vorbesc mai degrabă despre Michael aici, interpretat de Al Pacino. Nu am putut să fac pace cu niște alegeri ale lui, pe oricâte părți le-am întors.

“I’ll make him an offer he can’t refuse“(Îi voi face o ofertă de nerefuzat), fraza faimoasă pe care o zice Don Vito (Marlon Brandon), folosită și ultraclișeic folosită de-a lungul anilor, are un cu totul alt sens pentru mine acum (deși știam perfect la ce se referă) și nu cred că ar trebui să o folosim așa în glumă la întâmplare, mai ales dacă n-am văzut filmul.

Sunt multe replici despre familie, iubire, prietenie, răzbunare, violență care mi-au atras atenția, însă nu le-am reținut pe dinafară. Am prins poftă să citesc și cartea. Prima dată când am dat căutare după citate din Nașul, căutarea mi-a returnat rezultate din carte (probabil și pentru că intru destul de des pe Goodreads, formulele din spatele căutărilor mi-au dat site-ul ca variantă mai aproape). Încă nu am procurat și cartea, însă e pe listă.

Apropo de replici și de citate, încerc să redau și să traduc câteva din ele mai jos spre finalul articolului, dintre cele care mi-au rămas cumva și în memorie, chiar dacă nu cuvânt cu cuvânt.

Parcă îmi pare puțin rău că am văzut Nașul după ce am fost în Sicilia. Chiar ne-am dorit să vizităm Corleone și n-am mai ajuns. În mare parte pentru că, după ce ne-am documentat, am văzut că filmul nu a fost filmat efectiv în Corleone. Așa că s-a mai pierdut din farmec puțin. Însă, atât cât ne va lega și pe noi familia de Sicilia, sigur vom mai merge în vizită. Ca să nu mai spun cât îmi doresc să merg și la New York 🙂 Sicilia pare puțin mai accesibilă pentru o a doua vizită.

Fredo, you’re my older brother, and I love you. But don’t ever take sides with anyone against the Family again. Ever. (Fredo, ești fratele meu mai mare și te iubesc. Dar să nu mai iei niciodată partea cuiva împotriva familie. Niciodată!) Michael Corleone

In Sicily, women are more dangerous than shotguns. (În Sicilia, femeile sunt mai periculoase decât împușcăturile). Calo

You talk about vengeance. Is vengeance going to bring your son back to you? Or my boy to me? (Vorbești despre răzbunare. O să îți aducă răzbunarea băiatul înapoi? Sau mie pe-al meu?) Don Vito Corleone

Leave the gun. Take the cannoli. (Lasă arma. Ia un cannoli)