Skip to content

Gând de final de vacanță

July 17, 2020

Stau în fața casei care ne-a găzduit în ultimele câteva zile. Mă uit la mare. E așa de aproape că pot oricând să mă ridic să o mai las să-mi răsfețe degetele picioarelor. Nu am mai stat niciodată cazați în vacanță atât de aproape de mare. Iubesc marea și să am ocazia să văd răsăritul direct din pat a fost un privilegiu pe care nu-l voi uita prea curând. Deși i-am făcut atât de multe poze mereu de teamă să nu uit vreo nuanță.

Mai devreme gazda noastră mi-a zis pe nume iar una dintre persoanele de la restaurantul unde am mâncat cel mai des m-a strigat de asemenea pe nume să-mi facă cu mâna. Nu-mi amintesc să le fi zis cum mă cheamă dar și-au dat ei de seama de la recomandările binemeritate pe care le-am lăsat în online pentru ei.

Sunt puțin turiști față de ce este în mod normal. Nu știu cum este normalitatea aici în plin sezon pentru că nu am mai fost însă cred că e ceva mai bine decât noi doi singuri în casa frumoasă cu multe camere spațioase de la malul mării. Înțeleg că mâine mai vin turiști români și locul se mai animă. M-aș bucura. Mulți care veneau de ani de zile aici au anulat pe bandă rulantă, lesne de înțeles de ce. Costuri ridicate ale testelor, imposibilitatea de a le face la timp fiind clinicile suprasolicitate și alte motive legate tot de contextul actual.

Am încercat pe cât posibil zilele astea să stau departe de știrile din țară. Nu am avut cum, m-am uitat în permanență să văd cum evoluează lucrurile. Chiar dacă noi am fost aici într-o bulă, în siguranță, cu distanțarea de rigoare, toți cei dragi ai noștri sunt acasă, unde vom reveni și noi curând.

Nu am vacation blues clasic (adică tristețea de după vacanță) ca atunci când te întorci la exact ce ai lăsat când ai plecat (poate doar ceva mai multă muncă de recuperat). Ba chiar îmi e dor de acasă, mai ales pufoasa Jinx care ne așteaptă cu nerăbdare (sper eu).

Vacation blues a fost înlocuit de teama de a reveni în țară, unde carantina, izolarea și spitalizarea nu mai sunt obligatorii dacă ești pozitiv și unde îmi va fi și mai multă teamă să stau printre oameni. Iar să stau printre oameni pentru mine este o bucurie. Doar că începe să nu mai fie. Și îmi este teamă și de ce schimbări poate să aducă asta în comportamentul meu dar și de acest virus încă atât de necunoscut pentru toată lumea.

Și știu că îngrijorarea excesivă este dăunătoare și eu știu foarte bine cât de tare pot somatiza, însă oricâte poze cu mare și plaje și fructe de mare și zâmbete în soare am făcut, am purtat cu mine câte puțin din această teamă în fiecare bucurie. Și nu doar teamă ci și vinovăție că sunt aici în bula asta liniștită când acasă lucrurile arată așa de rău.

Cu toate astea, a fost o fericire pentru mine acest concediu (și cel din țară și cel de la mare în Grecia) și sunt recunoscătoare că am avut ocazia să-l facem pentru că chiar aveam nevoie de reîncărcarea asta mentală și sufletească înainte de a trage iar aer în piept și de a ne întoarce în nesiguranță și risc.

Am făcut zeci de poze însă cel mai mult voi ține minte cum m-am simțit de fiecare dată când am privit marea. Și asta știu sigur că mă va ajuta chiar și atunci când îmi va fi mai greu.

Sănătate multă tuturor. Și nu uitați cel mai important lucru înainte să ieșiti din casă, masca. Păstrați distanța ca să putem să fim din nou apropiați fără riscuri. Haideți să avem și mai multă grijă unii de alții!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: