Skip to content

La mare în Grecia (2. Mâncarea)

July 21, 2020

Am povestit despre drum și apoi gânduri de final de vacanță. Dar între cele două, s-au mai petrecut experiențe care merită amintite. Ca de exemplu, cele culinare.

Când am fost anul trecut în Atena am făcut o grămadă de poze cu mâncare dar nu am mai dedicat nicio postare călătoriei (din păcate). În schimb am tânjit după mâncarea de acolo mult timp după aceea și, în amintirea ei, făceam destul de des salată grecească acasă. Nu că ar fi așa de complicat dar totuși. Cum am tânjit și după fritto misto când am fost în Sicilia. Deși din ăsta nu am făcut acasă și nici n-aș încerca, plăcerea asta o rezerv pentru a fi savurată pe maluri de mări sau măcar prin apropiere.

Dar să începem cu începutul, adică dimineața. Când noi rareori luăm micul dejun. De fapt aș putea spune că-l luăm în următoarele condiții: 1. suntem într-un context cu alte persoane care mănâncă micul dejun (cum a fost cu familia la munte, ți se pune mic dejun în față, parcă merge să iei câteva guri). 2. avem mic dejun inclus la vreo cazare în călătorii (și atunci e atractiv un mic dejun cu de toate, chiar dacă nu ne este foame dimineața). 3. mai forțat uneori, înainte de muncă, încercând să evit să mai iau prânzul ulterior (asta eu mai degrabă). În rest mâncăm mâncare de mic dejun doar că mai spre prânz. Dar am divagat destul. Ce vreau să spun este că noi mâncăm două mese pe zi, dintre care una cu componente de mic dejun.

Dar începutul de fapt este cafeaua. Care pentru mine este un aliment în sine. De regulă, atunci când călătoresc, beau cafeaua în oraș, sau pe drum deja către vreun obiectiv turistic. Aici am făcut o excepție și, pentru că am avut în cameră și o mini-bucătărie (cu plită electrică și un fierbător), am preferat să iau cafea grecească de la supermaket și să îmi fac eu zilnic. De ce excepția? Pentru că priveliștea. Având balconul cu vedere la mare, preferam să beau cafeaua, imediat după trezire, fix acolo pe balcon. Nu aș putea spune că e favorita mea însă ce-mi place cel mai mult la cafeaua grecească este că merge de minune fără pic de zahăr, parcă nu are deloc gust amar așa simplă. Plus o consistență diferită, ca de mâl, dacă înțelegeți ce vreau să spun, ceea ce e și bine și rău. Bine este că o poți bea îmediat, nu se ridică zaț la suprafață, rău este că spre final chiar poate să aibă gust de mâl. Nu pare apetisant, nu? E ok totuși, băubilă, mai ales cu așa priveliște.

Următoarea masă după cafea (sau uneori câte un iaurt sau niște fructe), urma ori un prânz pe la ora 14:00 și o cină pe la 22:00 ori direct o cină-prânz pe la ora 17:00 și apoi seara împărțeam un gyros stradal (mai mult de poftă decât de foame, nu am poză cu el însă este mult mai bun decât cel la farfurie din restaurant; așa că nu recomand să irosiți o masă bună cu un Gyros la farfurie decât dacă știți sigur că e foarte bun la localul acela).

Vă arăt mai jos, nu neapărat în ordinea asta: Saganaki cu fructe de mare – o mâncare pe care am luat-o de două ori de la terasa unde am mâncat cel mai des și pe care o recomand cu mare căldură în Thassos, Skala Potamia – Captain Fish Taverna, Mix de fructe de mare la grătar – nu pot să spun că mă dau în vânt după fructe de mare la grătar deci nu mi-aș mai lua încă o dată, mix de fructe de mare prăjite (delicioase), scoici, creveți prăjiți pe pat de orez și un sos minunat de lămâie. Acest ultimul fel a fost luat de la o altă terasă, unde ne-a plăcut de asemenea foarte mult și unde priveliștea îți taie respirația (Agorastos Taverna).

Nu am fost impresionată neapărat de icre, am luat o porție doar ca să vedem cum sunt și am cam irosit-o, era mult prea păstoasă pentru gustul meu și nu avea ceapă. Trebuie să spun că la Captain Fish Taverna porțiile erau foarte mari, nu era nevoie să luăm două feluri 2 și două aperitive, mereu câte un aperitiv și câte un felul 2 pentru amândoi și mâncam pe săturate. Când era prea mare pofta și comandam prea mult, ori mâncam prea mult ori lăsam în farfurie, ceea ce e cam păcat de ele cât sunt de bune.

Îmi plac foarte mult sărmăluțele în foi de viță. Se vede că veneau mulți români acolo la terasă că, atunci când am comandat, primul lucru pe care mi l-a spus persoana care ne-a preluat comanda a fost că nu au carne, ceea ce știam deja, eu le prefer oricum așa, doar cu orez, ușor acrișoare și cu sosul de tzatziki.

Salatele sunt delicioase, legumele mereu proaspete și cu gust. Roșiile sunt vedetă în multe feluri de mâncare. Cu riscul acidității crescute și a durerilor pe care le-am mai avut în stomac, am mâncat și supă de roșii și alte feluri cu roșii în diverse combinații.

Vinetele sunt gătite diferit dar asta știam deja și din alte bucătării. Chiar m-am amuzat când o doamnă de la o masă alăturată îi zicea prietenei ei să nu-și ia salată de vinete „că nu e ca la noi.” Cu ocazia asta am studiat puțin ce-și mai luau concetățenii noștri de mâncare. Majoritatea luau mâncăruri locale și m-am bucurat să văd deschiderea. Copiii în schimb, 99% din cazuri, paste bolognese sau șnitel. Acel 1% l-am văzut într-o seară la o fetiță care, după ce s-a plâns într-una de foame până a venit comanda, a devorat o farfurie plină cu peștișori (nu știu ce erau exact însă mai mari decât hamsiile).

Această jumătare de pește, puțin cam scumpă după cum s-a exprimat și persoana care ne-a servit (adică era 50 euro kilogramul, o porție având cam între 300 – 400 gr), este limbă de mare și este unul dintre cei mai gustoși pești pe care i-am mâncat. Undeva în fundal se vede niște pastă de usturoi care este de fapt un soi de piure de cartofi cu gust de usturoi, se pare că tot o mâncare specifică lor (și delicioasă).

La fiecare masă primeam un desert din partea casei care era compus fie din pepene roșu fie dintr-o prăjitură. Copiii primeau și câte o înghețată mică. Mă bucuram când primeam pepene roșu pentru că era foarte gustos și plus de asta când ți-l dă cineva mură în gură gata tăiat parcă mereu e mai gustos.

Calamarul umplut mult lăudat nu a fost pe gustul meu însă mă bucur că l-am încercat. Cumva se pare că această combinație de calamar cu umplutură de brânză nu e tocmai cea mai preferată de mine. Niște vinete care nu sunt ca la noi, însă combinația cu brânză este foarte gustoasă. Pasta de usturoi despre care vă povesteam mai sus și încă un saganaki (că doar am luat de două ori). Și un gyros la farfurie care nu a avut cine știe ce gust. Bine, după atâta pește și fructe de mare și legume parcă nu prea mai aveam poftă de carne.

Dincolo de ce am mâncat noi, la mare în Grecia găsești să mănânci orice ai poftă cam din orice bucătărie. Dar cea românească mai ales. Pentru că sunt mulți turiști români care preferă mâncarea clasică de acasă în loc să încerce bucate noi. Și atunci e nevoie să fie pregătiți.

Eu am vorbit doar despre mâncatul de la terase. Însă majoritatea cazărilor au bucătării unde îți poți prepara singur mâncarea. Noi nu preferăm așa. Dar noi suntem doi și nu mâncăm cantități așa de mari, ne place să încercăm lucruri noi, preferăm să stăm mai puține zile și să simțim că e chiar vacanță decât să procedăm ca acasă doar că în altă locație. Însă are sens pentru o familie cu mai multe persoane să mai și gătești câte ceva dacă vrei să mai ai ce mânca și când te întorci acasă.

Ca să vă faceți o idee de prețuri, am pozat meniul de la una dintre terase. Erau cam la fel peste tot, cu prea mici diferențe. Cred că ar trebui să descărcați poza și să dați zoom, nu știu dacă se vede foarte bine așa. Dacă aveți o curiozitate anume, mă puteți întreba în comentarii și vă spun din poza originală.

O mâncare mai complexă cu fructe de mare era în jur de 14 – 15 euro. Mănâncă lejer pe săturate două persoane. Supele undeva între 3 și 5 euro. Salatele, în funcție de complexitate, începând de la 3 până pe la 10 euro (depinde ce conținea). Homarul se lua la kilogram și costa 75 euro/kg (nu am luat, evident, dar într-o zi o să vreau să încerc și asta, nu chiar în criză economică). Aperitivele variau și ele între 3 și 6 euro (icre, sărmăluțe în viță, salată de vinete, salată de brânză, măsline, feta prăjită, feta la cuptor, alte combinații cu vinete, dovlecei, chifteluțe de dovlecei, chifteluțe de alt fel și tot așa).

Fructe luam de la supermarket sau, dacă se nimerește să treacă prin fața cazării o mașină ambulantă de fructe, merită să cobori să iei (cum am luat noi piersici, nectarine și pepene galben).

Nu am încercat alte deserturi sau înghețate, pur și simplu nu am avut poftă. Sunt momente, în anumite călătorii, când îmi este foame mai tot timpul, sunt altele, ca aceasta, când mănânc mai puțin, mai sănătos și mai curat și nu poftesc la altele. Depinde de moment. Dacă riscam să ne îngrășăm de la ceva (ceea ce nu s-a întâmplat, echilibrul este cheia) poate era de la feliile de prăjită pe care le mâncam aproape la fiecare masă.

Ce vă încurajez, desigur, când călătoriți, este să fiți deschiși să încercați lucruri noi, aveți suficient timp în restul anului să mâncați șnițel cu piure de cartofi. S-ar putea să vă îndrăgostiți iremediabil de anumite feluri de mâncare și apoi să începeți să le gătiți acasă. Eu sigur vreau să încerc fructe de mare saganaki, spre exemplu.

De băut nu am foarte mult feedback. Am băut apă (pe care ți-o aduce la carafă direct, fără să plătești pentru ea – principiul de apă de la robinet), vin din Thassos (bun, răcoritor) și Ouzo care, deși are gust de medicament, îmi place cum e. Înțeleg că berea este foarte bună însă la cât pește și fructe de mare am mâncat, nu prea a avut loc berea în meniu.

Dacă ați fost în Grecia, pe insule sau în altă parte, voi ce vă amintiți să fi mâncat deosebit? Cu ce ați mai completa ce am povestit eu deja? Sau poate că aveți locuri deosebite pe care vreți să le recomandați. Insulele sunt multe și extinse, nu ai cum să te duci peste tot și nici să mănânci peste tot. Dar poate că sunt anumite locuri care vi s-au întipărit în memorie ca fiind absolut deosebite. Mi-ar plăcea să-mi povestiți despre ele.

Cum am spus, pentru mine a fost prima dată pe insulă în Grecia. Mai vreau să merg și altă dată? Sigur, aș plecat și mâine dacă s-ar putea 😀

4 Comments leave one →
  1. Cristina permalink
    July 22, 2020 6:53 am

    Mai incearca si alte insule, mai spre sud, mai grecesti, ca sa dai de mancarea veritabila (orez, peste prajit, usturoi, etc…sunt majoritatea in meniurile lor turistice). Oricum, pare ca ai avut o vacanta reusita culinar! Pupici.

    • July 22, 2020 7:01 am

      O să mai încerc în anii următori cu siguranță. Ai vreo recomandare anume? La mine fost prima de acest fel, sper eu, dintr-un șir lung 😀 Am ales Thassos că era cel mai aproape de mers cu mașina. Mulțumesc mult! Hugs!

      • Cristina permalink
        July 22, 2020 9:39 am

        Incearca zona de Peloponez (Napflion – ffff frumos la cateva ore de condus de Atena, Patra, Kalamata), Kefalonia, Creta, Paros, Naxos, Milos…de ce nu Lemnos, Andros care sunt mai aproape :). Oricare din ele care nu se afla in ofertele de turism foarte populare will do.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: