Întrerup seria de postări pe tema la mare în Grecia (de fapt, cred că doar una mai urmează) să scot de la mine din cap câteva gânduri pe care le am despre obiceiuri, mai ales în această perioadă în care citesc din ce în ce mai multe despre asta dar și într-o perioadă de auto-analiză a obiceiurilor care mă trag în jos sau mă împiedică sau mă întârzie să-mi ating obiectivele (fie ele personale sau profesionale).

În perioada stării de urgență, mi-am făcut un obicei de a participa la seminariile de duminică 43 West, seminarii care aveau loc în formă fizică la Cartier Hub Drumul Taberelor unde îmi era puțin mai greu de ajuns. Dar online nu a fost nicicând mai ușor să particip duminică de duminică. Acolo în comunitate am avut privilegiul să încep să fiu mai conștientă de obiceiurile pe care le am și cum îmi influențează ele în bine sau în mai puțin bine rezultatele (dar și parcursul).

Pe această temă, studiez următoarele cărți: The 7 Habits of Highly Effective People (Cele 7 deprinderi ale persoanelor eficace), What Got You Here Won’t Get You There (Ce te-a adus aici nu te va duce mai departe) și Atomic Habits (Schimbări mici rezultate remarcabile).

Astfel conștientizez care sunt obiceiurile, care sunt modalitățile de a le schimba, faptul că schimbările vin în pași mici, că frustrarea e mare atunci când încercăm să schimbăm prea mult și prea radical (și eșecul stă la pândă). În același timp învăț și cum să remarc un obicei bun și să mă bucur că-l am și să-i însoțesc și pe alții în călătoriile lor spre autodezvoltare. Cu pași mărunți și schimbări de obiceiuri atomice (adică mici mici).

Există situații în care creierul uman este construit în așa fel încât îi este foarte greu să schimbe niște obiceiuri/rutine pe care le-a făcut ani la rând și care, în esență, nu sunt obiceiuri rele, dacă pot să le numesc așa, dar care fac mai dificile interacțiunile sociale (de familie, de iubire romantică, prietenie, colegiale și așa mai departe). Și aici introduc o carte citită recent care mie mi-a plăcut foarte multe, Proiectul Rosie, de Graeme Simsion.

Se poate ca uneori acest mod în care este construit creierul să poarte numele unei afecțiuni (ca de exemplu Aspergers), alteori să nu poarte acest nume, fie că nu a primit un diagnostic, fie pentru că pur și simplu așa e construit creierul cuiva, altfel decât al majorității (cum de altfel spune și Don, personajul cărții).

Don, un tânăr de 39 de ani, deștept, chipeș, cu o poziție bună într-o universitate, realizat, cum s-ar zice. Doar că, la nivel de interacțiuni sociale, Don are foarte puțin prieteni și nicio iubită/soție, în ciudat încercărilor de a se stabili într-o relație.

Cunoscându-l pe Don pe parcursul cărții, vom avea impresia că e o persoană greu de mulțumit, că are pretenții foarte mari de la o potențială parteneră (ceea ce și are, pe de o parte, veți vedea chestionarul pe care-l face prin care vrea să elimine cât mai multe potențiale partenere nepotrivite înainte să piardă timpul la o întâlnire). Vom vedea că este o persoană extrem de organizată care știe să folosească timpul în mod eficient. Și-a construit un sistem de obiceiuri care să-i rutinizeze anumite aspecte alte vieții în așa fel încât creierul să-i rămână liber pentru activități mai complexe (ceea ce nu mi-ar strica și mie, de exemplu).

Don știe ce va mânca în fiecare zi a săptămânii și are rafturile aranjate în așa fel încât să nu piardă timpul cu căutatul ingredientelor. De altfel și listele de cumpărături sunt atât de minuțios făcute că fiecare comerciant la care merge de ani de zile are deja produsele cântările pregătite pentru când urmează Don să vină. Faptul că gătește aceleași rețete în fiecare săptămână îi lasă spațiu mental pentru altceva mai valoros (atunci când știe la perfecție cum se pregătește o rețetă, o face automat, fără să mai conștientizeze pașii). Don știe când va face sport și cât durează. Când este ora de culcare și așa mai departe. Pe scurt, viața lui Don este o sumă de obiceiuri foarte bine definite, de la care nu se abate. Până când o cunoaște pe Rosie, o persoană extrem de diferită de el și de cum ar fi arătat soția perfectă pentru el dar de care se îndrăgostește iremediabil. Ce înseamnă asta pentru obiceiurile sale? Veți citi în carte, nu vreau să dau prea multe detalii, mai ales că nu am simțit că sunt tocmai de acord cu toate schimbările pe care intenționează să le facă Don pentru Rosie.

Dincolo de recomandările de cărți (și mai științifice și mai ușoare), ce vreau să vă invit prin această postare este să analizați care sunt acela obiceiuri care vă ajută să progresați și care sunt cele care vă împiedică sau care vă încetinesc. Și dacă decideți că sunt obiceiuri pe care ați vrea să le schimbați, cum veți face asta și de când? Și cum veți ști că ceea ce ați schimbat are un impact benefic asupra voastră și asupra relațiilor pe care le aveți?

Apropo, nu recomand să schimbați prea multe și prea deodată. E obositor și poate fi ineficient, mai ales în vremuri instabile cum sunt acestea pe care le trăim acum. Investiția treptată este mai de durată. Dacă vrem să facem totul deodată vom obosi și nu vom mai obține rezultatele dorite. Doar ne vom frustra și enerva. Cu răbdare și consecvență, câte puțin.

Și câteva pasaje din carte, așa cum v-am obișnuit să mai pun la postările în care vă recomand cărți.

Oare de ce ne concentrăm asupra anumitor lucruri în detrimentul altora? Suntem în stare să ne riscăm viața pentru a salva un om de la înec, însă nu facem o donație care ar putea salva de la foamete zeci de copii. Instalăm panouri solare, deși impactul lor asupra emisiilor de dioxid de carbon este minim – ba chiar ar putea avea efect negativ, dacă luăm în considerare procesul de producere și instalare a acestora -, în loc să contribuim la proiecte de infrastructură mai eficiente.

Lucrurile de genul ăsta sunt incredibil de enervante. Oamenii îți pot povesti la infinit despre presupusele trăsături ale cuiva din zodia Gemenilor sau a Taurului și sunt în stare să petreacă cinci zile urmărind un meci de crichet, dar nu manifestă interesul și nu dedică timpul necesar învățării elementelor fundamentale ale structurii lor umane.

I-am enumerat cele opt mari avantaje are Sistemului de Mese Standardizate:

1. Nu mai am nevoie să strâng cărți de bucate.
2. Am o listă standard de cumpărături, sporind astfel eficiența cumpărării.
3. Nu irosesc aproape nimic – în frigider sau în cămară nu există nimic ce să nu se afle pe lista de ingrediente pentru una din cele șapte rețete.
4. Dieta îmi este planificată în avans și echilibrată din punct de vedere nutrițional.
5. Nu pierd timpul întrebându-mă ce să mai gătesc.
6. Unde nu există greșeli, nu există nici surprize neplăcute.
7. Mâncarea este excelentă, superioară celei de la majoritatea restaurantelor și la un cost mult mai scăzut (vezi punctul 3).
8. Necesită o minimă incărcătură congnitivă.

+ bonus, câteva întrebări de pus:

1. Eu de obicei gătesc, sau gătesc din când în când și mai mult cumpăr sau mănânc ce apuc?
2. Eu de obicei fac sport sau fac o dată la nu știu când și am impresia că fac dar n-am rezultate?
3. Eu de obicei citesc sau am un teanc de cărți lângă mine și mai deschid uneori câte una?
4. Eu de obicei mănânc sănătos sau mă premiez cu câte o înghețară după fiecare măr?
5. Eu de obicei ies în natură sau ies în natură o dată pe lună, fac o tonă de poze, dar în restul timpului stau cu nasul în calculator/televizor?
6. Eu de obicei îmi organizez timpul eficient?
7. Eu de obicei…..completează tu cu orice întrebări ai vrea să răspunzi ca să-ți definești mai bine obiceiurile.