De ceva timp, sunt abonată la un newsletter al unui autor, James Clear, pe care l-am mai menționat aici, când am povestit despre obiceiuri. În fiecare joi, mă bucur să primesc pe email un pic de înțelepciune scurtă sub forma a 2 idei din partea lui, 3 citate de la alți oameni și 1 întrebare la care să reflectezi.

Într-unul dintre newslettere mi-a atras atenția un citat pe care vi-l redau mai jos, la care eu încă mai reflectez. Vorbele îi aparțin lui Derek Sivers (mai mult sau mai puțin, sunt preluat și traduse):

„Atunci când observi munca genială a cuiva, o parte din tine simte „Asta e ceva aș fi putut, aș fi făcut, ar fi trebuit să fac!” Altcineva a făcut asta. Tu nu ai făcut-o. Tu ai opus rezistență. Ai cedat în fața distragerilor. Ei au făcut din asta prioritatea lor numărul 1. Tu ai spus că o s-o faci într-o zi. Ei și-au luat timp. Tu ai vrut. Atunci când se întâmplă asta, poți s-o iei în două direcții: poți să renunți, pe principiul, nu, nu mai am nevoie de asta oricum. Sau poți să faci ceva cu gelozia asta dureroasă. Închide telefonul, oprește distragerile, fă din asta prioritatea numărul 1 și alocă timp. Durează multe ore ca să poți să faci ceea ce-ți dorești. Orele nu apar de nicăieri. Trebuie să le furi din timpul petrecut în confort”.

Rândurile de mai sus exprimă cel mai bine din ce-am citit până acum motivele pentru care nu am făcut lucrurile pe care le-am vrut și pe care alții le-au reușit. În ani se mai adaugă și scuzele de tipul: am încercat de atâtea ori (ai încercat suficient de consistent? eu n-aș punea răspunde cu da la asta), a trecut prea mult timp, nu mai sunt la vârsta la care să pot (încă-ți funcționează capul și corpul, încă poți), nu am talent (discutabil, în funcție de situație, talentul se poate compensa de multe ori cu multă muncă, dar talentul de unul singur fără muncă nu te duce departe).

De cele mai multe ori lucrurile pe care ni le dorim se obțin greu. Mai ales când e vorba de competențe, cunoștințe, experiență în ceva. Dar fiecare obiectiv pe care ni-l setăm merge spart în obiective mai mici și realizabile care împreună contribuie la atingerea obiectivului mare.

Vrei să fii scriitor? Poate dacă te apuci acuma să scrii direct o carte o să te saturi și o să abandonezi. Dar dacă începi cu un jurnal al lucrurilor întâmplat peste zi sau să scrii câte o frază/două zilnic, s-ar putea să construiești mai ușor un ritm și o fluiditate a cuvintelor.

Vrei să ai un corp antrenat? Dacă începi cu antrenamentele cele mai grele ajungi să faci o febră musculară cate te pune pe tușă o săptămână, suficient timp cât să-ți treacă de a mai face sport. Începe cu exerciții ușoare, construiește rezultate în timp.

Vrei să-ți schimbi meseria? N-o să poți să ai din prima nivelul se senioritate pe care-l ai în meseria actuală. Deși pare că o iei de la zero, aici mai ajută și experiența acumulată în alt domeniu dar mai degrabă pe partea de soft skills. Ești avocat și vrei de fapt să fii medic? E lung drumul și nu e pavat cu încercări ușoare.

Vrei să mănânci mai sănătos și să prepari mai mult în casă? Alocă timp să faci meniuri, să cumperi ingrediente, să gătești.

Vrei să citești mai multe cărți? Începe cu o rutină de a citi câteva pagini în fiecare zi.

Vrei să înveți mai multe? Învață câte ceva, cât de mic, în fiecare zi.

Alocă timp, energie, concentrare la ceea ce îți dorești. Ai răbdare, rezultatele vor apărea. Nu de nicăieri, ci din orele pe care le-ai investit acolo.

Eu mă lupt foarte mult cu distragerile. E atât de tentant să faci altceva care îți aduce o satisfacție imediată încât devine aproape dureros să te smulgi de la atâtea activități din jur ca să te întorci la obiectiv.

Dar și asa se poate tot cu pași mici. Întâi elimini o distragere mai mică, apoi una mai mare și alta și mai mare și tot așa, până creezi spațiu pentru ceea ce lucrează pentru obiectivul tău.

S-avem spor la visat și la realizat ce-am visat. Cu pași mici și încredere!