Skip to content

Viața cu două pisici

October 27, 2020

Acum câteva luni, când ne făceam plimbările zilnice, cu declarație la purtător, în starea de urgență, ne-am împrietenit afară cu o pisică albă cu pete negre și coadă de raton, care dormea la noi pe mașină.

Îi era comod acolo că mașina, spre deosebire de altele din parcare, are soft top și stătea tolănită acolo la soare de o dădeai greu jos de pe ea atunci când plecai undeva cu mașina. De fapt, dacă mă gândesc bine, poate că era acolo și mai devreme de starea de urgență, nu mai știu. Ce știu este că atunci i-am acordat mai multă atenție, trăgând de timp să mai stăm puțin pe afară, după multe ore de lucru în casă, la calculator.

Cândva în vară

La un moment dat nu am mai văzut-o câteva zile și ne-am îngrijorat că a pățit ceva, deși ne doream să credem că poate a adoptat-o cineva. Pisica este un bulgăraș de afecțiune care făcea tumbe și îți arăta burtica și se freca de picioarele tale și tot tacâmul cât să nu-ți mai vină să pleci de afară fără ea. Apoi a reapărut și ne-am bucurat să o revedem.

Îi cam place culoarea roșie

Și ca să scurtăm puțin povestea, am adoptat pisica (deși inițial o pusesem pe Facebook că poate îi găsim un stăpân, mă cam speria ideea de două pisici) și face parte din familia noastră acum. O cheamă Alba (super creativ, știm), alintată Albuța, Albuțel și toate cele și suntem foarte bucuroși, atât pentru că Alba e clar o pisică făcută să stea în casă și apoi pentru că se vede cu ochiul liber că lui îi Jinx îi este mai bine cu o prietenă/surioară.

Văd că ești cam tăcută. Te învăț eu cum se miaună calumea 😀

Dincolo de sentimentalisme, câteva detalii tehnice, poate vă ajută când adoptați o a doua pisică sau a treia pisică, mai ales dacă ambele sunt cât de cât adulte.

Vizita la veterinar – Atunci când adoptați o pisică de pe stradă sau de oriunde, trebuie neapărat făcută o vizită la veterinar pentru a i se evalua starea de sănătate, deparazitare și schema de vaccinare pe care o consideră medicul. Dacă prezintă semne de orice fel de afecțiune, atunci se intră în analize mai amănunțite. Mai ales dacă aveți deja o pisică acasă, oricât de entuziasmați sunteți să le faceți cunoștință, așteptați ok-ul din partea veterinarului, să vă asigurați că nu există boli pe care le poate transmite la pisica sănătoasă de acasă. Așa că, va exista o perioadă în care le veți ține separate, asigurați-vă că aveți unde să faceți separarea aceasta. Noi am ținut-o pe Alba în dormitor (încă mai doarme acolo cu noi pentru că e foarte cuminte noaptea și nu ne deranjează, cel mult se mai împinge să îmi dea capul de pe pernă să se așeze ea în loc).

Întâlnirea – am fost foarte stresați de prima lor întâlnire pentru că mai avusesem o experiență în care Jinx hâsâise violent un motănel simpatic, pe numele lui Krantz. Așa că ne-a fost teamă că se vor respinge și nu știam cum aveam să procedăm sau cât timp va trebui să investim să se accepte fără să fie stresate. Îmi era teamă să nu reprezinte un stres pentru Jinx pentru că uneori părea că se simte mai ok singură. Deși eu simt că ea este o pisică foarte socială de fapt.

Pentru că noi le-am ținut separate vreo două săptămâni, au apucat să-și simtă mirosul prin aer/pe sub uși, pe hainele noastre, cred că întâlnirea față în față nu a fost o mare surpriză. Deși au avut o plasă între ele la primele întâlniri, nu au fost semnale grave că nu s-ar accepta. Dacă e să mă uit în urmă cred că în total, în vreo trei săptămâni, s-au hâsâit o dată, de două ori maxim. În rest, se aleargă prin casă și se hârjonesc, în cele mai multe cazuri, în joacă.

Există și momente mai tensionate și atunci intervenim, dar de regulă încercăm să le lăsăm să se joace, sub supraveghere. Încă noaptea sau când plecăm de acasă nu le lăsăm singure împreună (cel mult rămân singure câteva minute dacă ieșim până jos, ceea ce nu le-a afectat, s-au comportat bine, judecând după faptul că le-am găsit pe pace).

Mâncarea – chiar dacă sunteți convinși că ați luat cea mai bună mâncare pentru prima pisică, s-ar putea să aveți surprize că cea nouă nu va consuma cu la fel de multă poftă. Și atunci, alegeți un alt soi de mâncare potrivit până când vă asigurați că îi place. Ulterior sigur, vor mai mânca una din castronul celeilalte ca gustare, însă de regulă vor mânca mesele fiecare din bolul ei.

Litiera – este de preferat ca fiecare pisică să aibă litiera proprie. Și noi așa am procedat. Cu toate astea, e dificil de controlat dacă fiecare face în litiera proprie, uneori le mai schimbă și atunci avem grijă să curățăm cât se poate atunci când suntem pe fază. E posibil ca pisica proaspăt adusă acasă să aibă dificultăți în a accepta nisipul din litieră și să caute o plantă cu pământ unde să facă (așa cum ni s-a întâmplat nouă) sau să se țină foarte mult până să depășească un prag psihologic și să facă (așa cum ni s-a întâmplat iarăși cu Alba de mă uitam mereu la litieră și eram dezamăgită). Dar va face, cu răbdare și în ritmul ei. Dacă totuși observăm că nu face, trebuie să găsim modalități alternative să o atragem spre litieră (menționez că nu făcea nici în altă parte, ceea ce era destul de îngrijorător pentru organismul ei, acum e bine, face mai rar decât Jinx dar în limite normale).

Avantajele – dacă faceți adaptarea treptat și cu grijă față de ambele, există șanse mari să se împace până la urmă și chiar să le placă împreună. Deși am fost foarte îngrijorată la început, văd numai semne bune în comportamentul lui Jinx.

Se aleargă una pe alta, se hârjonesc, se joacă, astfel încât obosesc mult mai repede și fac mișcarea pe care de altefl nu prea au ocazia să o facă în casă.

Dacă Jinx avea momente multe în unele seri și mieuna după atenție (putea să dea adevărate concerte), acum aceste momente sunt din ce în ce mai rare. Am avut unul duminică, atunci când Alba a fost foarte somnoroasă și nu a reușit să o cheme la joacă și atunci ne mieuna pe noi. În rest se caută una pe alta și vorbesc ele în legea lor.

Alba nu a avut tendința să vrea să iasă pe ușă, să se uite pe geam tânjind sau ceva de genul. Îmi este clar că pentru ea mediul cel mai potrivit este cel din casă, curat, pufos și cu multă drăgăleală, îi place să se culcușească la noi în brațe. Iar noi suntem topiți după astfel de dovezi de afecțiune.

A știut ea pe lângă cine să se dea ca să fie adoptată, a intrat ușor în cușcă, a stat cât se poate de cuminte și la veterinar, s-a simțit foarte bine la noi în casă din prima. Știu că ea a mai căștigat niște inimi pe afară, inclusiv a unei prietene care ar fi luat-o dacă ar fi acceptat-o cățelușa ei, și chiar azi a pomenit-o o doamnă de la un cabinet oftalmologic din apropiere și s-a bucurat să afle că e la noi, se întreba pe unde o fi dispărut.

Jinx și Alba sunt destul de diferite în comportament însă asta nu le împiedică se se joace frumos împreună și sper la o și mai mare împrietenire. Noi ne bucurăm și le iubim pe amândouă în mod egal. Că doar când aduci încă o pisică, nu se împarte iubirea la jumate ci mai crește încă o iubire tot pe-atât de mare.

Despre ele și viața lor împreună, vă mai povestesc și cu altă ocazie, după ce mai trece un timp. Despre viața cu pisică și viața de pisică, am mai scris aici și aici.

Dacă vă doriți și voi o pisică, recomand să luați una de afară sau din anunțurile pe care le găsiți online cu pisicuțe abandonate. Sunt convinsă că se va lipi măcar una de sufletele voastre. Uitați aici un anunț recent, chiar mi-aș dori să aflu că norocosul Picioruș găsește familie iubitoare. Dacă vă doriți să-l adoptați pe Picioruș puteți conecta direct cu Mihaela sau îmi puteți scrie mie și vă conectez eu cu ea.

3 Comments leave one →
  1. October 28, 2020 9:20 am

    Ce frumoasa si idilica-i viata cu doua pisici!
    Si noi avem la tara doi (mama si fiu). Si la bloc un Ghita, luat de la bunica si nu vrea in apartament decat ocazional, la mancare si somn. De iubit ii iubim cat pentru trei, clar. Dar si iubirea pentru cainii nostri e pe acolo.
    O zi buna! 🙂

    • October 28, 2020 12:48 pm

      Ce mă bucur să aud. Înțeleg că Ghiță este mai dornic de libertate și pe afară și prin casă. Da, înțeleg foarte bine cum se multiplică iubirea. Oricâți prieteni necuvântători avem, îi putem iubi pe toți la fel. Cum se împacă pisicile cu cățeii? Trăiesc în armonie?

      • October 28, 2020 1:23 pm

        E un fel de-a spune…
        Cei care alearga pisicii sunt intr-o alta curte (a pasarilor, dar nu avem pasari…). CEi care nu chinuie pisicii sunt in fata, pe langa casa. Oricum pisicii au un geam geschis si pot intra in casa oricand. Nu mai zic de copaci, poduri si alte acareturi. 🙂

        Noi visam ca vor trai in buna intelegere,, totusi… 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: