E abia trecut de 9, soarele este încă prietenos, în sensul că simți că te mângâie nu că te arde. Deja devin diminețile mai plăcute, parcă miroase un pic a toamnă, doar un pic. Spre ora 10 nu va mai mirosi a toamnă și vara-și va intra iar în drepturi. Pe măsură ce scriu îmi dau seama că mă apropii mult de o compunere de la română de clasele primare dar nu prea mă deranjează. Pentru că la vârsta aceea reușeam să cuprindem cele mai simple senzații și observații din natură și e mare lucru dacă mai putem să facem asta și acum, muuulți ani mai târziu.
Am scris în ultima perioadă despre somn și cred că a venit și rândul dimineților să fie menționate. Pentru că dacă ai un somn bun și corect atunci și diminețile ne vor trata mai cu blândețe. Iar eu m-am forțat să mă culc mai devreme toată săptămâna, numai ca să constat cât de natural îmi vine să mă trezesc înainte de ora 7, fără alarmă și fără snooze, și să mă simt chiar odihnită. Mai e un drum lung de parcurs până să-mi intre în obicei, plus că trebuie să mă împac cu gândul că seara voi pica de somn și nu voi mai avea mare control asupra a cât rezistă organismul meu în situații în care chiar mi-aș dori să stau mai târziu. Dar asta e altă poveste.
Căutam acum o poză pe Freepik cu dimineață și am constatat că majoritatea pozelor au și o cafea în ele. Și recunosc că, cu puțin timp în urmă, nu aș fi văzut nicio poză care să exprime dimineața, alta decât cu o cafea pe fundal. Cum nu m-aș fi văzut nici pe mine altfel decât cu o cană de cafea înainte a începe efectiv ziua. Dar am descoperit în ultima vreme să se poate și se poate chiar natural. Abia aseară am observat că ieri nu am băut nicio gură de cafea, că mi-am început dimineața cu un ceai verde și spre prânz cu un pahar cu apă cu vitamina C lichidă iar organismul nu a mai cerut cafeaua. Astăzi, în schimb, mi-am cumpărat o cafea. Nu pentru că nu puteam merge pe stradă de oboseală ci doar de plăcere.
De îndată ce realizez că nu obiceiurile mă controlează pe mine ci eu controlez obiceiurile, este mult mai ușor să le sortez, implementez, îndepărtez, adaug, după cauz. Am zis mai ușor, nu neapărat ușor.

Azi mi-am început dimineața ascultând sunete ale naturii: ciripit de păsări, bătăi de aripi de păsări, câini lătrând în depărtare, gâze bâzâind, oameni abia treziți din somn trebăluind discret prin curțile lor, pisici foșnăind printre plante iar, din când în când, aproape liniște cu totul. Ce odihnitor pentru creier să audă și alte sunete care nu vin de la diverse mașinării și să ia o pauză binemeritată pentru cât s-a încărcat în timpul săptămânii, pauză care să-i permită să fie eficient și creativ și în săptămâna ce vine și pe termen lung.
Mai am mult de lucru la obiceiuri, încă-mi caut telefonul cu privirea ca pe o sursă de apă și energie uneori dacă nu e lângă mine, ceea ce tot încerc demult să mai schimb. Rezist cu greu la punctuțelul acela luminos care îmi spune că am o notificare. În unele zile pot mai bine, în altele mai puțin. Sper să fie din ce în ce mai multe zile în care controlez eu telefonul și nu mă controlează el pe mine.
Dar pentru că azi e o zi cu soare și pot să fiu afară, mă voi putea bucura mai mult de aer și lumină naturală decât de lumină artificială, din orice mașinărie ar veni ea.
Weekend relaxant tuturor!