Știu că am mai scris o dată despre somn și cartea pe care am citit-o recent. Și am menționat acolo despre faptul că alcoolul este unul dintre dușmanii somnului nostru sănătos, contrar credinței generale că un păhărel înainte de culcare face bine la visare. Mă rog, nu e așa vorba, dar ce voiam să spun este că nu face deloc bine nici la visare și nici nu este reparator.

„Cei care consumă fie și cantități moderate de alcool în timpul după-amiezii și/sau al serii, se privească astfel singuri de somn cu vise”, spune Matthew Walker în cartea sa. Și dincolo de ce spune cartea, cred că cel mai bine ne spune chiar corpul nostru iar eu am fost atentă la asta și-i dau dreptate. Nu spune doar brățara mea de fitness ci îmi dau seama și singură după felul în care mă trezesc, chiar și dacă am băut o jumătate de pahar de ceva orice.

Știm cât de important este somnul pentru sănătate. Și totuși facem atât de multe greșeli prin care ne privăm de el… Eu însă am decis că dacă vreau alte rezultate, trebuie să iau alte măsuri. Iar a nu mai bea alcool deloc este una dintre aceste măsuri (pe lângă altele). Și-mi este destul de ușor, pentru că am avut o perioadă dificilă din punctul de vedere al sănătății în primăvară, perioadă care oricum m-a ținut departe de orice jumătate de pahar de vin seara, așa că acum nu este decât o formalitate că renunț la tot, chiar și la gura aia de gin tonic într-o vară răcoroasă (ginul tonic fiind una dintre băuturile mele preferate, voi alege apa tonică simplă data viitoare când voi merge la terasă și mă voi simți egal de bine).

Dar să vedem ce mai zice știința:

”Întâi, alcoolul fragmentează somnul, poluând noaptea cu scurte momente de trezire. Așadar, somnul scăldat în alcool nu este continuu și, în consecință, nu este reparator. Din păcate, cele mai multe momente ed trezire din timpul nopții trec neobservate de către individul care doarme, pentru că nu își amintește de ele. Astfel, aceștia nu reușesc să facă legătura dintre consumul de alcool din noaptea de dinainte și senzație de epuizare de a doua zi, aceasta fiind cauzată de întreruperile nedetectate ale somnului care s-au tot intercalat.”

Întorcându-ne la cum ne blochează alcoolul somnul cu vise, iată ce zice știința:

„Există o demonstrație tristă și extremă a acestui aspect, care poate fi observată la alcoolicii care, când beau, abia dacă manifestă vreo urmă de somn REM. O perioadă îndelungată lipsită de somn cu vise duce la o acumulare uriașă – respectiv la o restanță – de presiune pentru a obține somn REM. De fapt, aceasta este atât de mare încât le impune consecințe înspăimântătoare acestor persoane: intruziuni agresive ale viselor în timpul stării de veghe. Presiunea cumulată pentru somnul REM erupe în forță și intră în etapa conștientă a stării de veghe, cauzând halucinații, vedenii și dezorientare profundă. Termenul pentru această înfricoșătoare stare psihotică este „delirium tremens.”

Și totuși nu trebuie să fim neapărat alcoolici sau să consumăm cantități uriașe de alcool ca să resimțim efectele. E suficient și în cantități moderate. Acuma nu știu ce înseamnă pentru fiecare această unitate de măsură. Ce știu este că ne afectează capacitatea de concentrare, memoria, vigilența și randamentul și altele din aceeași sferă.

Țin minte că atunci când autorul ne zice de alcoolul consumat în timpul după-amiezii și serii ne afectează somnul, m-am întrebat cu amuzament, dacă-l bei dimineața cum e. A anticipat și el asta și a răspuns mai pe final de capitol că nu ar sfătui pe nimeni niciodată să bea alcool dimineața.

„Sfatul incorect politic pe care vi l-aș da (desigur, niciodată) este acesta: mergeți la pub să beți ceva în timpul dimineții. Astfel, alcoolul vă va fi ieșit din sistem până să adormiți.”

Dar totuși ce ne sfătuiește el la final de articol legat de acest aspect?

„Lăsând la o parte sfaturile șmecherești, ce recomandări există când vine vorba despre somn și alcool? Este dificil să nu par puritan, dar dovezile sunt atât de puternice în privința efectelor nocive ale alcoolului asupra somnului, încât să procedez altfel ar însemna să vă fac vouă și științei un deserviciu. Multă lume savurează un pahar cu vin la cină, chiar și un digestiv după. Însă ficatul și rinichii au nevoie de multe ore pentru a descompune și elimina acel alcool, chiar dacă sunteți o persoană care are enzime care acționează rapid în descompunerea etanolului. Consumul nocturn de alcool vă va afecta somnul, iar sfatul abstinenței este cel mai bun și mai onest pe care-l pot oferi.”

Pe mine m-a convins, nu doar el ci mai ales semnalele pe care mi le dă corpul și care nu-mi plac. Nu doar la un pahar de alcool ci și la alimentație nepotrivită sau lipsă de mișcare, dar despre asta, în altă postare.

Săptămâna trecută am fost în team building cu echipa și a fost un moment care de fapt m-a inspirat să scriu o postare separată despre asta. Când i-am spus unui coleg care venise mai târziu ce tip de băuturi avem și l-am întrebat ce să-i aduc, mi-a zis: Nu beau alcool. Nu aș putea să explic ce efect așa de mare a avut asupra mea (nu pe moment, pentru că pofteam deja la un gin tonic după mult timp de nebăut), dar a fost o afirmație care mi s-a părut puternică și revelatoare, într-o frază așa de scurtă faci un statement asupra identității tale și a deciziilor pe care le-ai luat pentru sănătatea corpului și a minții tale. (nu știu nici acum de ce, pentru că mi s-a părut nepotrivit să întreb și nici nu are importanță, eu mi-am luat ce am considerat eu din afirmația aceea).

Nu intenționez să pornesc vreo dezbatere și nici n-o să port de mâine vreo revoluție împotriva alcoolului, este ceea ce am decis eu pentru mine. Nu știu pentru cât timp, cred că e cam devreme să spun că pentru totdeauna. Dar ce știu clar este că mă îndrept cu pași repezi spre 40 de ani și-mi place viața, mintea, creierul sănătos, să învăț încontinuu și să creez, să țin minte lucruri și să am capacitatea mentală de a-i susține pe alți oameni în călătoriile lor de învățare și descoperire de sine, așa că dacă există cea mai mică șansă procesul acesta să-mi fie încețoșat de alcool, fie el și ocazional, nu mulțumesc!