La începutul anului mi-am setat un termen ca, până la finalul lunii ianuarie, să decid ce fac mai departe cu blogul. Adică dacă-l duc și într-o zonă profesională, dacă investesc într-o identitate nouă sau dacă-l las așa cum este. Dintr-un punct de vedere am depășit termenul limită. Nu am fost sigură, pe 1 februarie care este răspunsul și nici nu m-am întors aici să scriu. Dar din alt punct de vedere am cam știut care este răspunsul doar că mi-am mai dat câteva zile să văd cum se simte.

Cred că v-ați dat seama din titlul postării că am decis să-l las așa cum este, jurnalul meu de bucurii și îngrijorări la care mă întorc ori de câte ori simt eu nevoia. Nu simt să aduc aici, în spațiul meu în care mă simt în siguranță cu cine sunt și în afara profesiei mele, subiecte care ar putea mai mult să mă încarce de griji decât să mă descarce de ele. Nici nu vreau să-l las să mă încarce de și mai multe sarcini care să pună presiune pe mine că trebuie să fac una sau alta.

De câte ori simt nevoia să mă mai îndepărtez de social media mă apucă așa o tristețe la gândul că asta o să mă îndepărteze și de blogul meu. Oricum mă îndepărtez de el chiar și așa, atunci când nu găsesc energie să și scot pe hârtie ce mișună pe la mine prin cap. Doar că nu trebuie să fie neapărat așa. Plus că pot să scriu articole și fără să le public imediat, pot să nu le pun și pe social media, sunt o grămadă de alte alegeri.

Nu vreau ca scrisul să devină o presiune, deja pun presiune pe mine atâtea alte sfere ale vieții. Vreau să vin aici și să-mi facă plăcere, pur și simplu. Și dacă iese din asta și o utilitate pentru cititorii care încă mă urmăresc, atunci este cu atât mai bine.

Mare parte din postări sunt despre cărți. Nu sunt un cititor de cursă lungă așa cum poate par (am văzut oameni pe grupuri care bifează peste suta de cărți pe an) dar cred că dacă aș citi și mai mult de atât mi-ar rămâne foarte puțin timp pentru alte lucruri din viața mea. Așa că cititul este locul meu fericit atunci când nu am o responsabilitate sau alta de îndeplinit. Ok, poate că uneori citesc și când am o responsabilitate pe care o amân pentru că m-a prins un fir narativ.

Așa că, e ok ca unele lucruri să nu se schimbe (acum sau deloc), am destule lucruri la care lucrez acum și schimbarea nu este deloc confortabilă pentru mine (deși m-am mințit ani de zile că este) așa că am nevoie în continuare de locul meu neschimbat în care să mă așez când alte schimbări (de comportament, de gândire, de abordare, etc) sunt cam grele.

Ce citesc acum și vă recomand și vouă: Poate ar fi bine să discuți cu cineva, Lori Gottlieb, apărută la Editura Litera. Dacă nu ați fost niciodată la un terapeut și ați vrea sau dacă nu ați fost și nu ați vrea, sau dacă mergeți și nu înțelegeți mare lucru din proces, sau dacă mergeți și sunteți pe cale să renunțați, s-ar putea ca această carte să vă mai ajute să clarificați câteva lucruri. Eu sunt convinsă că fiecare are nevoie să discute cu cineva, indiferent cât de tare credem că vom putea rezolva singuri totul și de fiecare dată.