Citesc acum în paralel două cărţi, încă una deja stă la rând iar a patra … ei bine, nu e carte ci muzică:
- Crime perfecte dincolo de oglindă de Oana Stoica-Mujea. Descopăr că deşi nu e genul meu de carte, chiar îmi place şi sunt curioasă ce-o să se întâmple mai departe. Am ales să o citesc la metrou pentru că e o carte mică iar eu am o geantă foarte mică în care trebuie să mai încapă şi alte lucruri.
- A doua carte pe care o citesc este lectură pentru acasă şi se numeşte “Şi am spus da” (o poveste de iubire) de Elizabeth Gilbert, este o continuare a mult cunoscutei “Mănâncă, roagă-te, iubeşte”. Am parcurs doar câteva pagini însă deja îmi place mult contrar faptului că am ales la propriu cartea după copertă. Are nişte lalele galbene superbe pe ea şi două verighete, imaginea creată fiind una foarte frumoasă.
- Urmează să mai citesc “Se numea Sarah” de Tatiana Rosnay. Am descoperit cartea când a venit standul editurii Litera la parterul clădirii unde lucrez. N-am observat-o eu prima oară ci Laura, care mi-a zis că a văzut o carte care crede că mi-ar plăcea. După două zile tot ea a primit pe mail o invitaţie la lectură din această carte, lectură efectuată de cunoscuta actriţă Maia Morgenstern. Trebuie să fiu sinceră şi să spun că m-am cam plictisit la lectură, nu pentru că nu ar fi cartea frumoasă şi intretarea deosebită ci pentru că aşa mă plictisesc eu repede. Mi-au plăcut mai mult comentariile pe seama cărţii făcute de un profesor al cărui nume nu mi-l amintesc (o rog pe Laura să lase un comment să mă ajute). Când am ieşit de la seara de lectură am observat cu bucurie că în staţia de metrou era un afiş mare care făcea reclamă cărţii. Coincidenţă după coincidenţă…
- Săptămâna viitoare o să mai “citesc” şi Cele două cuvinte cântate de Trupa Taxi la lansarea albumului cu acelaşi nume.
Şi pentru că se apropie 1 şi 8 martie cu paşi repezi, cred că n-ar fi o idee rea să dăruiţi celor dragi o carte pe post de mărţişor deşi trebuie să recunosc că mie îmi place să port mărţişoare clasice în primele zile ale primăverii. Deşi vremea de afară pare să spună altceva, eu simt că se apropie o perioadă plină de ghiocei, zambile, lalele şi multe şnururi alb-roşii. It’s the second most wonderful time of the year 😀
[…] Dar de fapt nu am citit așa multe de ea în afară de „Mănâncă, roagă-te, iubește”, „Și am spus da” (wow, citită acum 10 ani) și Orașul fetelor (care era cea mai recentă, despre care văd că […]
Bedros Horasangian: http://ro.wikipedia.org/wiki/Bedros_Horasangian
Se numea Sarah este incredibila, si pe mine ma cam podidesc lacrimile cand citesc. Maia a fost impresionata, simteam pe alocuri ca ii dau lacrimile. Nu e o carte usoara, dar e o carte care merita citita.
Frumoasa descriere i-ai facut!
Oricum, eu nu ma refeream la carte, (nici nu stiam ca e sensibila) ci la Maia…ei mereu ii da o lacrima, chiar si in reclama la cafea parca, sau mi se pare?
Ia zi sincer, a dat vreo lacrima Maia? trebuie sa fi dat…
Si abia astept sa vad la tine pe blog ce lalele frumoase o sa primesti 🙂