În euro, în dolari, în lei sau în orice monedă din lumea asta… Viaţa a încetat demult să mai fie nepreţuită. Banii nu pot cumpăra fericirea? Oh, dar câtă fericire şi bucurie şi sănătate poţi cumpăra cu bani. Dacă e să mă gândesc la ceva ce chiar nu poţi cumpăra cu bani poate aş numi dragostea (ştiu că şi aici e discutabil însă vorbim totuşi de dragoste reală şi nu de ghilimele – dragoste – am închis gilimelele).

În fiecare zi întâmpin mesaje prin care oamenii strâng bani pentru alţi oameni ca să îi facă bine. Mesaje pe internet, la televizor, în ziare, fluturaşi pe stradă. Conturi peste conturi deschise în care oamenii pot ajuta cu câte un leu, oricât de puţin, cu câte un sms, cu câte un obiect cumpărat pentru ca mai apoi banii să fie donaţi. Stau şi mă gândesc. Adică sunt oameni bolnavi, nu sunt bolnavi incurabili ci există tratament sau operaţie şi totuşi nu se tratează/operează pentru că nu au bani să plătească? Numai mie mi se pare absurd, de neînţeles, strigător la cer? Păi n-ar trebui medicii să salveze vieţi? Nu e asta menirea lor? Cum o sa coste o operaţie nu ştiu câţi bani şi dacă nu ai să nu o facă şi să moară oamenii?

Unii întorc banii cu lopata, îşi cumpără maşini de lux şi case de vis, pleacă în vacanţe, mănâncă mâncăruri fine şi scumpe. Ok. N-am nimic de zis. Nu ne-am născut toţi cu lingura de aur în gură. Îşi permit. Dar să ajungi să trăieşti într-o lume în care nu-ţi permiţi să fii sănătos? Să beneficiezi de o operaţie (oricât de complicată ar fi) să fie un lux pe care poţi sau nu poţi să ţi-l permiţi? Mă scuzaţi că repet asta la nesfârşit. Cum poate un om, o instituţie reprezentată de oameni să te trimită acasă cu copilul, mama, tatăl, fratele, prietenul, soţul bolnav şi să-şi spună că poate să-l ajute. Dacă ai cu ce să plăteşti. Adică nu poate să-l ajute pentru că operaţiile complicate sunt inuman de scumpe. Inuman. Da, trăim într-o lume inumană în care oamenii sunt lăsaţi în fiecare zi să moară. Pentru că sunt săraci.

Din infinite cazuri, am aflat de cazul lui Bibi, un copil care are toate şansele să se facă bine. De ce nu se face bine mai repede? Pentru că nu are bani. La vârsta la care copiii vor bani să se ducă la magazin să-şi cumpere bomboane, sunt copii care vor bani să se facă bine. Iar revolta mea nu este legată de faptul că nu s-au strâns încă banii necesari. Ci de faptul că îi trebuie. Ar trebui să te duci la spital, să te internezi şi să te operezi/tratezi şi apoi să pleci acasă. Fără să plăteşti nimic. Şi să nu îmi vină nimeni acum să-mi spună că toate aparatele şi materialele costă. Miliarde de oameni din lumea asta cotizează la fondul de sănătate şi nu se duc la spital să beneficieze nici de-o aspirină. Unde se duc toţi banii dacă în epoca în care trăim oamenii încă mor de boli curabile?

Deşi ştiu că nu poţi salva o viaţă doar cu câţiva lei, donez şi eu câteva cărţi pentru Bibi. Mentionez  faptul că nu fac asta pentru că mă împiedic de ele prin casă. Majoritatea  sunt cărţi care mi-au ajuns la suflet, cărţi de care m-aş fi despărţit foarte, dar foarte greu în alte condiţii (căutaţi pe blog, am şi scris de câteva dintrele ele, sunt cărţi care m-au bucurat şi m-au “îmbogăţit” fiecare cu câteva ceva).  Starea lor este impecabilă.

Poate câţiva lei de aici, şi câţiva lei din altă parte, şi din altă parte şi tot aşa. Nu pot decât să sper.

Cărţile sunt:

• Marc Levy – Prima noapte şi Prima zi – 60 lei (ambele cărţi costa 80 de lei în librării deci dacă vi le doriţi, faceţi şi un bine şi o economie la buget).
• Marc Levy – Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus – 35 lei
• Oana Pellea – Jurnal – 25 lei
• Elizabeth Gilbert – Ultimul bărbat american – 25 lei
• Tatiana Rosnay – Se numea Sarah – 40 lei
• Andrei Pleşu – Despre frumuseţea uitată a vieţii – 30 lei
• Mihaela Rădulescu – Nişte răspunsuri – 30 lei

Aflaţi pe blogul Laurei cum le puteţi plăti şi cum puteţi intra în posesia lor. Procedura este aceeaşi. Lăsaţi un comentariu şi spuneţi ce carte vă doriţi, vă confirm că încă mai este disponibilă, plătiţi în contul respectiv şi apoi trimiteţi către Laura dovada plăţii şi adresa voastră. Cărţile le voi expedia eu cât mai curând posibil.

Haideţi să punem pagină de la pagină şi să-l ajută pe Bibi să se facă mare şi să povestească la nepoţi cum l-au salvat pe el … cărţile.

LATER EDIT: Se numea Sarah a fost adjudecată deja de Cristina. Mulţumim pentru cumpararea cartii precum si pentru donatia suplimentara!

Şi carte lui Pleşu are un nou proprietar. Mulţumim Rely!