Cinci termeni pe care tot îi aud în ultima perioadă la televizor, în reviste, pe facebook dar mai ales pe bloguri de profil sau nu neapărat. Îmi aduc aminte că prima oară când am remarcat cuvântul organic a fost într-un serial pe care-l dădeau pe Hallmark, McLeod’s Daughters, în care o tipă se chinuia să cultive legume şi să crească animale organice dar nu era prea susţinută în demersurile ei. Apoi au apărut pe rafturile magazinelor secţiuni cu produse eco şi bio. De raw vegan am auzit mai târziu, de pe bloguri.

Se tot face mare tam-tam la televizor şi în ziare despre cât de dăunătoare pentru sănătate sunt alimentele din hipermarketuri, cum crenvuştii sunt făcuţi numai din şorici şi slănină, că puii sunt injectaţi, că fructele sunt stropite şi crescute artificial, că pâinea e pâine doar cu numele, că ciocolata abia atinge cacaoa adevărată, că porcul nu mai e porc şi vita nu mai e vită, că margarina e plastic, că sucurile sunt otravă, că mezelurile nu ştiu ce-i aia carne şi lista poate continua la nesfârşit.

Şi uite aşa după ce te sperii bine de ce auzi, te duci în supermarket să cumperi mâncare sănătoasă şi îţi dai seama că după ce ai citit sute de etichete de produse, coşul tău e tot gol. N-ai nici măcar fructe şi legume pentru că ele n-au etichetă şi cine ştie cu ce-or fi fost stropite. După lungi căutări în care ţi se face foame/poftă, pleci acasă tot cu produsele pe care obişnuiai de-o viaţă să le cumperi, cu gândul că o să vizitezi un site/blog cu produse eco să-ţi cumperi de acolo câte ceva.

După ce te uiţi pe site-urile bio şi eco şi îţi umpli coşul virtual cu cumpărături care mai de care mai bune, îţi dai seama că nu îţi permiţi nici un sfert din cât ai pus în coş. E scump să trăieşti sănătos, extraordinar de scump. Şi mâncarea şi cosmeticele şi hainele şi produsele de curăţenie. Poate câte un produs când şi când mai poţi cumpăra însă să faci din asta un stil de viaţă, cred că trebuie să câştigi la loto sau să ai un salariu foarte, foarte mare. Să ne mutăm la ţară, să creştem pui şi porc şi legume, să ne facem propriile produse ecologice (cum făcea bunica pe vremuri săpun în casă) şi să ne îndepărtăm total de viaţa “otrăvitoare” care ne înconjoară nu mi se pare o alternativă prea roz.

În momentul de faţă să mânânci bio sau produse obişnuite nu mi se pare o problemă de alegere personală. Îţi permiţi sau nu-ţi permiţi. Poţi pe cât posibil să ocoleşti ce ţi se pare mai dăunător însă n-ai să vezi mulţi ani de-acum încolo în România oameni să nu mai cumpere salamul cel gras, biscuiţii cei mai uscaţi, sucul cel mai chimical, napolitanele cele mai artificiale. Nu toţi oamenii mănâncă ce vor, oamenii mănâncă ce le permite buzunarul.