Skip to content

I SkyRun pentru Hospice

January 13, 2016

De când mă ştiu am preferat să urc eu scările şi nu să mă urce scările (rulante) pe mine. Îmi aduc aminte de asta şi când îmi văd cicatricile de pe mână pe care le-am făcut atunci când, neştiind unde sunt scările fixe la o staţie de metrou, am luat lăsat scările să mă ducă şi, m-au dus atât de bine încât am căzut lovită de un troler scăpat de cineva tocmai de sus. Nu înţeleg când văd oamenii care stau efectiv la coadă la scara rulantă în timp ce scara fixă e aşa liberă şi aşa de la îndemână.

Ce nu-mi mai place când e vorba de scări sunt oamenii care aleargă pe scări şi riscă nu doar să cadă ei ci să dezechilibreze şi pe alţii. Lucru care mă face să zâmbesc. Tocmai eu, cea care nu suportă să vadă oamenii alergând pe scări să se înscrie la o competiţie în care trebuie să alerg pe scări.

De când m-am înscris am auzit tot felul de încurajări de tipul “dar de ce ai face aşa ceva”, “nu e uşor”, “dacă te împiedici şi cazi cu dinţii de scări” (lucru care mă doare numai când îl scriu), “good luck killing yourself ” şi altele din aceeaşi gamă. Unele sunt amuzante, altele ar fi de-a dreptul descurajatoare dacă nu aş fi eu atât de ambiţioasă.

Mai sunt 9 zile până la competiţie şi eu abia acum am început să mă antrenez mai serios. Am crezut că am scos un timp foarte bun când am făcut 36 de etaje în 9 minute. Asta până am văzut cât a făcut câştigătorul la una dintre ediţiile anterioare SkyRun: 2 minute 55 de secunde. Şi atunci parcă nu-mi mai venea să mă mai laud cu cele 9 minute ale mele pe care nu ştiu acum cât le mai pot depăşi în doar 9 zile de antrenament pe care le mai am la dispoziţie. Însă nu ăsta e cel mai important lucru aici. Că dacă aş alerga doar pentru a-mi înregistra timpul şi a mă lăuda cu el atunci aş putea să fac asta de mai multe ori pe zi în clădirea în care lucrez.

Dincolo de dorinţa de a face mişcare şi de a participa la o competiţie, scopul pentru care alerg este unul caritabil, aşa cum v-am obişnuit deja de la ultima alergare la care am participat anul trecut în octombrie. Alerg pentru Hospice Casa Speranţei, pentru a-i ajuta să strângă fonduri necesare îngrijirii pacienţilor aflaţi în stadii terminale de boală necruţătoare.

Cu ajutorul vostru, anul trecut am reuşit să strângem 2,475 RON, ceea ce înseamnă 7 zile de îngrijire în unitatea cu paturi sau 24 de zile de îngrijire la domiciliu sau 49 de zile de îngrijire la centrul de zi. Ceea ce nu înseamnă deloc puţin şi vă mulţumesc în numele fundaţiei pentru că aţi făcut acest lucru posibil.

Anul acesta targetul meu este de 680 de RON ceea ce înseamnă fie 6 zile de îngrijire la domiciliu fie 13 zile de îngrijire la centru de zi fie aproape 2 zile de îngrijire în unitatea cu paturi. Asta ca să înţelegeţi cât de mult înseamnă donaţiile voastre pentru oamenii care beneficiază de serviciile fundaţiei Hospice.

Mai am nevoie de 280 de RON până la target (deşi în secret îmi doresc nu doar să-l ating ci să-l şi depăşesc). Şi ştiu sigur că-l voi atinge cu ajutorul vostru! Mulţumesc tuturor celor care au donat până acum dar şi celor care cu siguranţă vor dona de acum încolo. Dacă aveţi bucuria de a mă susţine la competiţie printr-o donaţie (orice sumă, şi un leu contează) o puteţi face accesând acest link.

Pe lângă targetul pe care-l voi atinge, mai transmit cel puţin 680 de felicitări şi gânduri bune către toţi colegii care lucrează sau fac voluntariat la Hospice. Să urc 34 de etaje mi se pare deja floare la ureche în comparaţie cu munca pe care o duceţi voi în fiecare zi din an!

Advertisements
No comments yet

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: