Skip to content

Şi timpul avea răbdare dar noi nu aveam

January 2, 2018

Gândesc acest articol de câteva zile însă nu am avut răbdare să mă aşez să-l scriu pentru că nu se lega cu totul iar eu când mă aşez să scriu un articol, de regulă, îl am deja cât de cât închegat în minte.

Nu întâmplător am mărturisit încă din prima frază că n-am avut răbdare pentru că fix despre asta aş vrea să vorbesc. Despre lipsa noastră de răbdare. Mi-a trecut prin minte dacă are sens să-l public online sau să-l ţin doar pentru mine. Şi asta pentru că m-am gândit dacă veţi avea răbdare să citiţi.

În momentele noastre de maximă motivaţie ne punem în minte tot felul de obiective pe care vrem să le îndeplinim. De luni, de noul an, de mâine, de peste două zile, de acum. Şi apoi vedem că nu reuşim să le facem să se întâmple…repede. Şi apoi dăm vina pe noi, că suntem slabi, că nu suntem în stare. Dăm vina pe soartă că nu s-a putut. Mai dăm vina şi pe alţii. Pe vreme. Pe timp. Pe câte şi mai câte.

Doar că lucrurile mari au nevoie de răbdare. Nu slăbim peste noapte. Nu ne tonifiem dintr-o oră de sport. Nu devine obişnuinţă să mâncăm sănătos doar pentru că am mâncat salată cu avocado la micul dejun. Nu învăţăm ceva nou dintr-o singură lecţie. Uneori nu înţelegem o carte dintr-o primă citire. Nu promovăm într-o lună cât alţii în şapte ani. Oricât am vrea ca noi să putem mai repede, să ne iasă din prima, nu se întâmplă aşa. Trebuie să avem răbdare. Să perseverăm, să mai încercăm şi când nu ne-a ieşit.

Câtă lipsă de răbdare experimentăm zi de zi. De la cele mai mici până la cele mai mari. Batem din picior discret când e coadă la Mega Image şi ne gândim că poate mergea mai repede la cealaltă casă. Am pierdut metroul în ultima clipă şi 3 minute ni se pare prea mult timp de aşteptat. Ne e foame la restaurant, ni se pare o veşnicie până vine mâncarea. Acasă gatim ceva care să se facă repede. Oare fast food-urile au apărut din lipsă de timp sau din lipsă de răbdare să mai aşteptăm după o mâncare bine făcută?

Ne ardem la limbă că nu avem răbdare să se mai răcească ceaiul sau cafeaua. Stricăm oja de pe unghii că nu am avut răbdare să-i dăm timp să se usuce. Vrem să facem şapte lucruri deodată pentru că nu avem răbdare să ducem măcar unul până la capăt.

Nu avem răbdare să probăm haine, să potrivim accesorii. Vrem să ieşit instant ca din revistă. Dăm iar vina pe timp.

Nu bem suficientă apă pentru că nu avem răbdare să mergem de o mie de ori la toaletă după aceea. Dăm refresh la nesfârşit pentru că nu avem răbdare să se încarce o poză pe internet. Totul ni se pare că merge cu încetinitorul pentru că nu avem rădare să dăm timp lucrurilor să se întâmple în modul lor natural. Şi atunci totul este într-o mare grabă.

Nu avem răbdare să ne vindecăm…

Nu avem răbdare să lăsăm maşina de spălat să spele singură, punem la programul cel mai scurt. Nu avem răbdare să ascultăm o melodie până la capăt deşi s-ar putea că ne-ar plăcea şi nouă dacă am asculta-o.

Nu avem răbdare să ascultăm sau să citim ce scrie lumea. E mai uşor să ne uităm o fracţiune de secundă la o poză decât să citim sau să vizionăm ceva care ar putea să ne fie de ajutor. Articolele sunt prea lungi, cărţile prea groase. Drumurile prea aglomerate, traficul prea trafic.

Nu avem răbdare să dormim, să ne odihnim.

Nu avem răbdare să învăţăm. Să ascultăm. Să gândim răspunsurile înainte de a le da.

Din câte ştiu eu nu s-a inventat încă pastila cunoaşterii şi a experienţei. Tot răbdare ne trebuie. Pentru că timp este dar nu avem răbdare să-l folosim cum trebuie. Şi atunci el trece. Fără folos.

Nu avem răbdare să stăm prea mult într-un loc. Am fost, am văzut, am bifat. Am pozat. A venit vremea să ne numărăm like-urile pe Instagram şi Facebook. Avem cam puţine, ne întristăm. Lumea n-a avut răbdare să se uite.

Am trimis un mesaj. N-am primit răspuns instant şi nu avem răbdare să aşteptăm. Mai trimitem unul. De data asta prin altă metodă. Nu a răspuns cineva la telefon. Ne îngrijorăm, a păţit ceva, are ceva cu noi, nu avem răbdare….

Poate că ne-am propus nişte lucruri pentru anul nou în care tocmai am intrat. Parcă începem să ne necăjim. E deja 2 ianuarie. Nu am realizat încă nicio rezoluţie. Oare e cazul să le schimbăm? Punem altele? Au trecut 2 zile din an şi nu am reuşit încă nimic consistent. Nu suntem în stare. Nu avem voinţă, nu avem putere. Suntem slabi. Sau poate că aşa e făcut să fie. Dăm la gunoi obiectiv după obiectiv şi dăm vina pe noi şi uneori pe timp.

Lucruri făcute de mântuială ca să fie multe, să numărăm victoriile mediocre la final de zi sau la final de an.

Şi timpul avea atâta răbdare. Noi nu… încă….

Şi nici artificiile nu aveau răbdare să ardă atât de mult cât să facem o poză perfectă de Anul Nou.

 

 

 

Advertisements
6 Comments leave one →
  1. January 7, 2018 9:31 pm

    Nu stiu daca e varsta sau timpurile in care traim (sau poate ambele), dar nici eu nu mai am rabdare si da, ma recunosc in majoritatea situatiilor descrise de tine. Nu am fost niciodata genul de om rabdator, dar in ultima vreme, chiar am ajuns la fundul sacului, mai ales cu anumite persoane din jurul meu. Am realizat ca le-am rabdat destul. Uneori, prea multa rabdare strica! 🙂 Anyways, iti zic “la multi ani” si sa ne fie 2018 de o mie de ori mai bun ca anul ce-a trecut! Sa ne citim cu bine! 😉

  2. Cristina O permalink
    January 3, 2018 7:06 pm

    La faza cu mesajele fara raspuns sau apeluri nepreluate mă cam recunosc însă depinde si de persoana apelată. Trebuie sa recunosc însă ca la tv nu mai am răbdarea de acum 6-8 ani. Parca nimic de la tv nu ma mai atrage sau ma face mai răbdătoare.

  3. January 3, 2018 12:33 pm

    eu nu prea am incotro: cu doi baieti nazdravani rabdarea face parte din fișa postului :))).
    Un an inspirațional să ai!

  4. January 2, 2018 3:58 pm

    exact asa este cum spui tu. eu nu ma mai mir de multa vreme ca nici copiii nu mai au deloc rabdare. al meu baiat de 9 ani imi repeta intruna ca el vrea sa invete totul dintr o data, sa ii bag cu palnia in cap. ca vrea sa fie mare mai repede desi i am spus ca copilaria inseamna atat de putin ca timp intr o viata de om.
    traim intr un ritm alert dar de fapt trecem in viteza pe laga toate.
    azi am zis ca ma uit la filme. am deschis peste 10 filme dar dupa nici 15 minute ma plictiseam. in schimb m am distrat grozav cu niste filmulete pixar scurte, de cate 5 minte… si cu asta cred ca am zis tot despre rabdare sau poate asteptarile pe care le aveam de la filme… dar la artificii ne am uitat pana la ultima scanteie 🙂

    • January 2, 2018 4:12 pm

      Haha. Partea cu palnia in cap cred ca mi-am imaginat-o si eu cand eram copil. Ce bine era. Sa inveti repede si eficient. Doar ca nu se prea poate. Invatam tarziu despre rabdare. Uneori nu invatam cat ar trebui sa stim despre rabdare. Ca nu avem rabdare 😀 Si la filme uneori, dam pe fast forward ca sa vedem cum se termina… uitam de bucuria uitatului fara sa stim finalul. La artificii m-am uitat si eu. Nu pana la ultima scanteie pentru ca mai erau artificii si pe Facebook. Dar poate ca la anul…. o sa ma uit doar la cele din viata reala. Nu la cele pozate. Acelea mai pot astepta. Multumesc pentru comentariu si share! Un an nou absolut minunat de rabdator!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: