Cercul vicios al stresului

Săptămâna trecută am terminat de citit Burnout, Cum să spargi cercul vicios al stresului, o carte scrisă de surorile gemene Emily și Amelia Nagoski pe care o găsiți tradusă la noi de Mihaela Sofonea, la Editura Litera. Văd că este și destul de ieftină în perioada asta, pare redusă la 25 de lei de la 49. Eu am primit-o cadou de la furnizorul meu nr. 1 în cărți, sora mea, Laura.

Bănuiesc că Laura mi-a dăruit această carte din cel puțin două motive: 1. știa că citesc multe cărți de non-ficțiune mai ales de dezvoltare personală și 2. știa că am tendința de a acumula mult stres în interior care, periodic, mă face să mă îmbolnăvesc de ceva greu (nu neapărat grav cât greu de identificat și de tratat, lucru care-mi provoacă și mai mult stres).

Eu am început de anul acesta să sparg cercul vicios al stresului, pentru că am înțeles, în sfârșit, niște lucruri despre cum funcționează corpul și mintea mea, în contextul acestei lumi. Dar mai am un drum lung de parcurs și orice reamintire că sunt pe drumul cel bun sau orice lucru care mă face să parcurg drumul ceva mai rapid, nu este de lepădat. Această carte le bifează pe amândouă.

Deși are strategii care funcționează la persoane de orice gen, această carte este adresată femeilor și, așa cum chiar autoarele o denumesc, este o carte de dezvoltare personală feministă. Ceea ce mie la început nu mi-a plăcut și încă descopăr care este relația mea cu feminismul, așa că nu voi dezvolta aici.

Însă după ce am înțeles niște lucruri și de ce sunt femeile mult mai predispuse la stres decât bărbații, am început să-mi mai înmoi carapacea și să primesc niște informații pe care eu nu le acceptam înainte.

Dincolo de toate informațiile și perspectivele din carte asupra stresului, una dintre cele mai valoroase conștientizări, pe care am luat-o apoi cu mine în gând zi de zi, este legată de finalizarea ciclului de stres. Și așa am înțeles de ce am avut perioade în viață foarte stresante pentru mine în care nu m-am îmbolnăvit și altele poate mai puțin stresante decât acelea în care m-am îmbolnăvit. Și diferenta dintre cele două este că în unele mi-am dat mai multe ocazii să finalizez ciclul de stres și în altele deloc.

Înainte de a trece la această informație destul de simplă dar aproape salvatoare de vieți, aș vrea să clarific, ceea ce clarifică și autoarele de la începutul cărții, diferența dintre factori de stres și stres și pe care dintre ele e nevoie să ne concentrăm mai multe atenția ca să avem mai mult control.

Factorii de stres sunt cei care activează reacția la stres în corpul tău. Poate fi vorba despre orice vezi, auzi, miroși, atingi, guști sau îți imaginezi că ți-ar putea face rău. Există factori de stres externi: muncă, bani, familie, timp, norme și așteptări culturale, discriminare și așa mai departe. Și există factori mai puțin tangibili, interni: autocritică, imagine despre propriul corp, identitate, amintiri și proiecții de viitor. În mod și în grad diferit, toate aceste lucruri pot fi interpretate de organismul nostru drept potențiale amenințări.

Stresul este suma schimbărilor neurologice și fiziologice care survin în corpul tău când întâlnești una dintre aceste amenințări. Este un răspuns adaptativ evoluționar care ne ajută să facem față unor situații precum cele în care eram fugăriți de un leu sau atacați de un hipopotam. Când observă leul (sau hipopotamul), creierul activează o reacție generică la stres, un val de activitate neurologică și hormonală ce produce schimbări fiziologice, pentru a te ajuta să supraviețuiești.”

De multe ori, după ce reușim să depășim o situație care ne-a provocat stres, credem că ar trebui să fie totul ok. Însă doar pentru că ne-am ocupat de factorul de stres, nu înseamnă că stresul a dispărut de la sine, ca prin minune. Aici intervine ceea ce ziceam mai devreme, finalizarea ciclului de stres.

„Când ești urmărită de un leu, ce faci? Fugi. Când ești stresată din cauza birocrației și a vieții frenetice din secolul XXI, ce faci? Alergi. Sau înoți. Sau dansezi prin casă cântând odată cu Beyonce, transpiri la ora de zumba sau faci absolut orice îți pune corpul în mișcare îndeajuns încât să te facă să respiri profund.

Cât timp?

Între 20 și 60 de minute pe zi sunt suficiente pentru majoritatea oamenilor. Și ar trebui să faci asta în majoritatea zilelor – la urma urmelor, te confrunți cu stresul aproape zilnic, prin urmare, ar trebui să finalizezi ciclul reacției la stres tot în fiecare zi. […] Știi că toată lumea spune că mișcarea îți face bine? Că ajută în caz de stres și-ți îmbunătățește sănătatea, dispoziția și inteligența și că, practic, trebuie să neapărat să faci puțină mișcare? Ăsta e motivul. Activitatea fizică îi transmite creierului că ai reușit să supraviețuiești amenințării iar acum corpul tău este un loc sigur, în care se poate trăi. Activitatea fizică este, fără îndoială, cea mai eficientă strategie de a finaliza ciclul reacției la stres.”

Mai sunt și altele. Iar smoothie-urile verzi, lumânărelele parfumate și băile lungi cu spumă poate nu sunt neapărat unele dintre ele. Pentru că nu fac decât să încerce să înăbușe sau să acopere un stres profund în interior. Sigur, ele se pot dovedi foarte eficiente după ce am finalizat ciclul de stres.

Care sunt celelalte: respirația profundă (reduce reacția la stres), interacțiunea socială pozitivă (este primul semn exterior că lumea este un loc sigur), râsul, afecțiunea, exprimarea creativă (activitățile creative te ajută să ai mai multă energie, bucurie și entuziasm).

„Un lucru știm sigur că nu funcționează: să-ți spui că totul este în regulă. Finalizarea ciclului nu este o decizie mentală; este o schimbare fiziologică. La fel cum nu-i spui inimii să bată sau digestiei să continuie să proceseze alimentele, nici ciclul nu se încheie printr-o alegere deliberată. Îi dai corpului ce îi trebuie și îi permiți să-și facă treaba, în timpul necesar.”

Iar eu am crezut mult timp că-mi pot păcăli corpul cu citate frumos scoase din cărți și cu „hai odată, relaxează-te, gata, respir de 3 ori, nu sunt relaxată încă?” Iar corpul m-a pedepsit și sincer, mi-a fost destul de greu să scriu cuvântul m-a pedepsit și eram cu degetul pe backspace să șterg și să caut ceva mai frumos de zis dar realitatea este asta.

Și sper ca această carte să vă ajute să schimbați cel puțin un comportament, oricât de mic, care să vă facă mai sănătoase!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.